Ginduri frinte de trecut, amintiri uitate-n noapte,
Dragoste strapunsa de ''eul'' tacut, ucis de soapte.
Vorbe aruncate la-ntimplare, un sens bine definit,
Drum inghitit de-o carare, un dor gaurit.
Zbor lin, unde pe apa regasite-n Univers,
Rime si idei din cap furate, puse intr-un vers.
Un sunet mut, imagine neclara a unei realitati,
O vietate moarta, ''eu'' impartit in mii de bucati.
Un foc ce arde, o luminare se topeste-n nesfirsit,
O lacrima se-nsira pe-un obraz imbatrinit.
O picatura de singe topind o foaie alba,
O mina de copil mingiiata de iarba.
O intelepciune oarba, un spirit viu si mort,
Un intuneric profund si un nor in minte port.
Un vis, un suflet neschimbat, o dorinta arzatoare,
O iluzie totala, o utopie mentala.
O poza rupta si-aruncata spre binele tuturor,
Un sentiment inmormintat in cimitirul amintirilor.
Un nou inceput linga un sfirsit de drum,
O tigara stinsa, prea satula de atita fum.
Un filozof cuprins de ginduri negre si melancolie,
Un mic poet scrie cu singe pe perete-o poezie.
Acelasi gind uitat in calimara si lasat sa moara
In chinuri grozave, libertatea-i unica salvare.
Inecati in lacrimi, doi ochi privind spre cer,
O batrina bolnava, mincata pin-la os de cancer.
O speranta uscata si udata inapoi de lacrimi,
Un om simplu cu-o cruce-n spate, indurind prea multe patimi.
O coroana cu spini pe capul meu si singe picurind,
Pe-o foaie-ngalbenita, scriind cite-un rindcite-un rind
Aerul din plaminii mei infiltrat in microfon,
Un ton dramatic se aude-n telefon |