Ce gasesti muritorule?
De ce?.. stim doar noi,sau poate ….
Croieste-ti alinarea, din a ta durere
Si nici unul din ganduri nu iti vor fi uitate…
Paris ,sacrificiul..inca bantuie in cele neguri
Prinde tu acuma si intelege, cenusa ta din nou in ardere
Cetina..amintirea ,din nou aceste ganduri…..
Zavodurile din launtru’ precum din Gordion taiate
Eliberata iti va fi adevarata grandoare…..
Prinde trecatorule,aici si intelege
De ce ?intrebi..deoarece ..este o veche faradelege..
Cei ce-n patima purtata de veacuri neuitate
Pacatul cel de moarte si osanda ti-o vor roade….
Caci cei ce prin tine is dezisi de a lor libertate
Tristan,sacrificiul…toate, nespuse ,sunt toate
De a lor durere ,vesnic neuitate…
Prinde,dar vai din cetina rasare
O fila de adevar…putina stupoare?
Unde daca nu aici ,simte cu tot ce e-n pastrare
Sentimentul cel vesnic ,nemuritor el pare….
Insa fragil precum sufletul ,vesnic in disperare,
El provoaca moarte,durere,nepasare!
Dar cu toate ,cu toate el creeaza…. Puritatea ,ce sufletul….
Si-o insumeaza.
De ce?..Pentru ca poate…
Acuma si tu intelegi..ce pe toti ii roade,
Ce pe toti ii aprinde….
Ce-n nopate inserata zvacneste in morminte….chiar si acum…chiar si acum
Suflul si o cutezare…..
Caci speranta in zadar e curmata-n zare,
Daca tu in tine nu ai varsat…o lacrima de nepasare..
|