In lincedul soare de-amiaza, gradina Isi zvinta din brazde noroiul, si cum Nu-i nimeni sa-i cate racoarea acum, Dar zborul de cioare ii cata hodina.
In milul ce scade viscos, fumegind, Mai lupta cu moartea o iarba, o floare, Cu frunze cernite-n sinistra coloare A negrului muced - ce-ti intra in gind Mai muced, mai negru decit e in fire.
Sus ciorile negre, jos mucedele flori !
O, unde esti, creanga de-april, sa-mi improri Ferestrele vietii cu verdea-ti lucire
Si unde esti, iarba cu fragedul fir, In ginduri sa-mi intri cu haina ta noua, Si proaspat scaldata in bobul de roua, Ce-n suflet rasfringe lumini de safir
|