Sufletul meu astazi isi dezgroapa mortii
Flori de-o zi, de-o clipa
Mi le-adun acuma,
Sa le culc cenusa infratita-n huma
Unei mici si albe si tacute gropi.
Si nici brazi, nici salcii, nici salcami,
Nici plopi
Nu vor plange asupra-i
Far' sa le numar clipele sau anii,
Rosii, albe, albastre flori de lunci sau stranii
Flori crescute-n sera, ori in fund de-abis,
Mi le strang din racle,
Mi le strang din cripte,
Mi le scot din veghea crucilor infipte,
S-aminteasca vietii un pacat, un vis
Sufletul meu astazi isi dezgroapa mortii,
Tu, iubire noua, sa nu intri aici,
in gradina mortii,
Sa nu intri, nici
Sa nu simt cum, peste ziduri si zabrele,
Ma pandesc cu pizma gandurile negre
De povara unor vane indoieli
Sufletul meu astazi mortilor se-mparte Tu, iubire noua, tine-te deoparte Si fereste-ti floarea vie de pacatul De-a-ntreba ce doruri mi-a stiut uscatul Vraf de flori pe care azi le-am dezgropat.
Lasa-ma in tihna
Sa le-astern un pat
Somnului din care
Nu pot sa-mi umbreasca
Cu nimic
Norocul c-am pastrat-o, vie,
Printre ele, floarea ce ti-am dat-o tie.
Mandra-n ramu-i verde, Las-o sa-ti zambeasca, Far' sa-ntrebi de poate cele ce-au murit Au mai fost voioase Cand le-am daruit, Far' sa-ntrebi nici cate, Nici ce flori din viata
Mi-au murit in albul strai de dimineata, Ori in purpuriul caldelor namiezi.
Nu, iubire noua, nu cata sa vezi Dincolo de floarea ce-ti surade-n fata Mandra si unica-n ramurile-i verzi.
Dincolo de dansa nu patrunde-n ceata Ce-mi ascunde mortii de nu vrei s-o pierzi Sufletul meu astazi isi dezgroapa mortii, - Tu, iubire noua, sa nu intri-aici, in gradina mortii sa nu intri, nici Sa nu-ntrebi de-n stramta groapa ce le strange Vor muri de-a pururi vechile-mi iubiri Si de-ntors la tine sufletu-mi va plange, Mangaie-l, sau plange-l,
Dar sa nu te miri
|