Elena Stefoi
Nastere: 19 iulie 1954, Boroaia, judetul Suceava
Deces:
S-a nascut la 19 iulie 1954 in comuna Boroaia, judetul Suceava.
A absolvit in 1973 Liceul "Nicu Gane din Falticeni, iar in 1980 Facultatea de Psihologie din Bucuresti. Debuteaza in 1975 in revista "Amfiteatru cu o pagina de versuri, prezentata fiind de Constanta Buzea, iar editorial in 1983, la Cartea Romaneasca, cu volumul Linia de plutire, care primeste Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor.
Dupa absolvirea facultatii este, un timp, profesoara (1980-1987), apoi corector, iar din 1990 jurnalist. Lucreaza actualmente in colegiul redactional al revistei "Dilema. Este comentator politic in cadrul redactiei bucurestene a postului de radio "Europa libera . Scrie si proza scurta (dar are in pregatire si un roman), eseu politic, cronica literara. Poezia sa este cunoscuta peste hotare prin traduceri aparute in antologii sau reviste din Anglia, S.U.A., Germania, Austria, Polonia, Ungaria, Suedia, Franta.
Poezia Elenei Stefoi este un triumf impotriva liricii asa-zis feminine. Cultiva inesteticul, apoi negarea, apocalipticul, urletul existential, tipatul dezamagirii. Accentele expresioniste sunt cultivate cu predilectie sub semnul himericului cosmaresc, al uratului. Unui asemenea spatiu poetic ii corespunde un text adecvat: "discursul poetic are o complicatie premeditata, cu intortocheri studiate ale imaginarului, cu treceri surprinzatoare dintr-un regim intr-altul al lui (Radu G Teposu). Refuzand o anumita estetica, pe cea traditionala, considerata depasita, in fondpoeta ne propune o alta estetica, provenita din sinceritatea tensionata a actului liric. Aceasta sinceritate ii permite patrunderea in viscerele sentimentului si ale textului. Toposul cel mai frecvent in linia de plutire a Elenei Stefoi. reluat in cele mai multe texte, parc a fi frica; orice aducere in discurs a unui semn scriptura!, in loc sa dea acea senzatie de descarcare a nervilor, acea senina regasire a sinelui in altul, da, dimpotriva, asa cum o atesta vocea autoreferentiala, o stare cu totul contrara, un frison neplacut ca si cum scrierea ar fi devenit, fie si numai prin anticiparea intamplatoare a actului, o tortura launtrica inexplicabila. De aceea, descrierea poemului (de care intotdeauna frica ne va fi) se deruleaza exorcizam in dublu registru; ca o defensiva a eului ce nu-si poate afla o alta cale de manifestare si, in mod simultan, ca o fireasca ofensiva a textului asupra realului. intre doua imperative (ar trebui sa ma apar si ar trebui sa ma tem), nu exista decat optiunea oarba a descrierii nude a ceea ce i se intampla subiectului, acest act substituindu-se, probabil, unei adevarate soteriologii: (Ar trebui sa ma tem cum se temea bunicul de farmece, spui, ar trebui sa-mi pregatesc bocancii pentru marsul in forta. Sub perna ta cateva fictiuni dolofane / sapa o groapa ori de cate ori ai neaparata nevoie / de liniste. Si tot ele, cu randul, iti gadila talpile.
Volume de versuri publicate:
Linia de plutire, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983;
Repetitie zilnica, Bucuresti, Editura Eminescu, 1986;
Schite si povestiri, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989;
Cateva amanunte, Bucuresti, Editura Albatros, 1990.
Nici o viziune ca lumea a aparut in volumul Linia de plutire, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983.
Vorbele si mireasma lor categorica a aparut (in aceasta forma) in volumul Schite si povestiri, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
REFERINTE
"La Elena Stefoi o anumita rigoare a rostirii se insoteste cu o evidenta rigoare a principiilor. A principiilor morale. (Oamenii «cu principii» nu au disparut, desi par a fi la moda cei fara.) Poezia Elenei Stefoi ofera spectacolul unui om tinar care strabate lumea ingindurat. ingrijorat. Jocurile ei sarace si bucuriile ei retinute cad sub umbra acestei ingrijorari. Poetul nu raspunde numai de soarta cuvintelor. Raspunde, daca simte aceasta chemare, si de soarta oamenilor. in fata revarsarilor de cuvinte ale altora, pline de spirit - de spiritualitate, de tinerete, de vitalitate - cele citeva vorbe ale poetei se retrag sfioase. Sfioase, in umbra lor, si tari."
FLORIN MUGUR
Citeste si:
|
|
