As locui in ochii tai, o vreme,
sa vad cum muntii inca nasc izvoare;
cand o saruta-n taina caprioare,
sa simt cum iarba-‛nfiorata geme.
In pumnul tau as locui, o vreme,
de tine sa ma simt la san purtata
precum o mierla care-a fost vanata
și sta ranita printre crizanteme.
As locui in parul tau, o vreme,
s-ascult cum vantul suiera prin cranguri;
tu, scuturandu-ti tamplele de ganduri,
sa imi reciti in soapta mici poeme.
As locui sub pasii tai, o vreme,
sa-mi poti reda odihna unui drum,
iar norii grei, bolnavi de-atata fum,
sa ii aduni cu sarg in ninse gheme.
In gandul tau as locui, o vreme,
sa deslusesc ce griji si dor te-apasa
si ca pe-un talisman, ce-l porti si-acasa,
in suflet te-as pastra o-ntreaga vreme.
|