Prea slab de azi, prin ura sau cainta,
Sa-mi rup din piept atata suferinta
Si peste tot ce-a fost incet sa las,
Ca o perdea, uitarea fara glas;
Ne'ngaduit nici sa suspin Cuvantul
Ce suna'n ape, trece lin cu vantul,
Cu tine'n fosnetul micutei rochi,
In datul mainii, licurul din ochi:
Si osandit sa-mi stai alaturi buna,
Cand toate'n jurul meu vuesc furtuna,
Iar daca dau sa'nfrang aceste legi,
Sa urci spranceana si sa nu'ntelegi;
As vrea sa-mi iau fiinta'n maini acuma
Si s'o sfaram doar pulberea si spuma!
Apoi sa nasc din nou, dar fara simt,
Nici talpi de-argint; sau aripi mici cu zimt;
Sa nu fiu cartea'n care - opresti un deget,
Nici patu'n care intri, doar eu preget,
Icoana din perete sa nu fiu,
In care'n aur doarme Sfantul Fiu;
Ci, risipind reci curcubee'n ramuri,
Avuzul care canta'nalt la geamuri,
Si-l poti zambind, privi de-atatea ori,
Ca'n flori se naste, cade iara'n flori.
|