Emanoil Bucuţa
Nastere: 27 iunie 1887, Bolintin-Deal, Giurgiu
Deces: 7 octombrie 1946, București
Emanoil Bucuța (Emanoil Popescu) a fost un scriitor și biolog roman, membru corespondent al Academiei Romane.
A fost preocupat de cercetari de etnografie și folclor, de istorie literara, și a scris poezie și romane poetice.
S -a nascut la 27 iunie 1887 in comuna Bolintinul din Deal, judetul Ilfov.
Din 1894 va incepe scoala primara la Bucuresti, iar din septembrie 1898 se inscrie la liceul "Gheorghe Sincai din Capitala, unde isi va lua si bacalaureatul, in iulie 1907.
Din luna octombrie a aceluiasi an se inscrie la Universitatea bucuresteana, Facultatea de Litere si Filosofie, sectia Limba si literatura germana. Peste cinci ani isi va lua licenta in filologie moderna, in specialitatea aleasa, cu "Magna cum laude. in septembrie 1912 pleaca la Berlin pentru a-si lua doctoratul, dar va renunta din cauza greutatilor materiale. intre timp debutase in poezie, in martie 1913, in revista " Viata Romaneasca; debutul in proza se realizase cu zece ani mai devreme.
Din anul 1913 ocupa, pe rand, diferite functii, in cadrul presei, la Casa Centrala a Meseriilor, Ministerul Muncii, director la "Fundatia Culturala, profesor titular de propaganda si publicitate la Scoala Superioara de profil din Bucuresti, secretar general in Ministerul Cultelor si Artelor.
Structura polivalenta, se preocupa deopotriva de proza si poezie, realizeaza traduceri, indeosebi din poezia germana si franceza, fondeaza si conduce revista "Boabe de grau (1930-1935). Este membru activ al Societatii de Geografie, membru al Societatii Etnografice Romane, membru al P.E.N.-clubului, in care calitate participa, desemnat ca delegat, la multe intalniri ale acestuia: la Bruxelles, Oslo, Viena, Haga, Budapesta, Dubrovnik. Activitatea sa prodigioasa este adeseori rasplatita cu diferite ordine si distinctii, romanesti si straine; din mai 1941 este ales membru corespondent al Academiei Romane. Moare la Bucuresti in 7 octombrie 1946.
Criticul literar G. Calinescu il introduce, in cunoscuta Istoria literaturii, in grupul intimistilor; criticul literar Eugen Lovinescu, in Istoria literaturii romane contemporane, il include in categoria "miniaturistilor. Poezia sa, scrisa mai ales in tinerete, cultiva indeosebi sonetul sau cantecul (de leagan), sugerand delicate pendulari intr-un univers casnic, realizate cu pasiune de artizan si cu voce soptita.
Opera poetica:
Florile inimii: Miniaturi ~ Oglinzi - Cantece de leagan, Bucuresti, Editura Canea Romaneasca, 1920.
Poeziile Prin valul Matei si Fara de prihana nu fost publicate in volumul aparut, mentionat mai sus.
Citeste si:
|
|
