Cand vad ca o cetate de argint te apara Si strajuie pe ziduri ingeri care scapara,
Ard fiarele din ham cu biciul meu cu piumbi la sfarcuri Si smuls de teleguta, hohotind ma-nfund in smarcuri.
Zbarlit, cu melci in par, pe pumni proptindu-mi falcile, infipt in mlastina si namolos ca salcile, Trei zile ma gandesc si caut cai, cuvinte, masca, Si, cerc, pe mal mistreti si lupi se scarpina sau casca.
Apoi ma scol si apa scot din put cu ciutura. Pe fiare le stropesc, si fiarele se scutura, Si, uite, cai cu aripi albe, musca din zabale; Si fac o tumba si eu si sunt Fat-Frumos in zale!
Las plesnele de foc trosnind, pe smei sa-i usture Si furtunos pornim prin rauri, peste brusture,
Si numai cand ne licareste zarea de lumina Se face chiotul mai dulce si plutirea lina.
Dar, cand sa trag la punte si sa strig portarului, Dau caii-n laturi si au ochi ca para jarului, Arunca, sforaie, nimic nu poate hat nici pleasna, Stau cu picioarele de dindarat si-apoi fug razna.
Si, far-sa miste sau sa cate-n valea plangerii, Ii vad, la-ntors cum stau pe metereze ingerii, Doar spadele de foc sunt inaltate-n mana stransa - Si, pumnul dau sa li-l arat, si dau sa blestem, insa
Atunci rasari aeriana la o lature
Si ochii-mi nu pot de privit sa mai se sature,
Te uiti la mine-adanc, te uiti cu mila si mustrare,
Si eu zbucnesc in lacrimi, hurducat prin rapi de fiare.
Ca Iele despletite fug la deal padurile.
S-arata sesu-n zare, curti de sat cu surile,
Si caii mei mereu, si tot mai repede alearga,
Vartej de coame lungi si cozi fuior, prin lumea larga.
In fata noastra, -n drum, culcata-n floarea fanului, O mama doarme, doarme pruncu-n umbra sanului: Ea, galbena de mers, cu capul pe o buturuga, El, rumen, mai pornind prin somn ades grabit sa suga.
Si, drept spre ei, acum bat infundat copitele Si, pana vor fi rupti de roti, socot clipitele -Dar o compatimire nestiuta ma cuprinde: Opresc, ii scol, ii sui in faeton, le dau merinde.
Iar, mai departe, slab, un cal plesnit cu bicele,
Se opinteste la un car cu snopi cu spicele, -
Si-ndurerat atunci deodata strig la om sa-i lase,
La fan pui pe calut, si-nham la greu de-ai mei vro sase.
Cobor la vrun acoperit de mal, cu sapele, Car saci si lespezi de zagaz cand suie apele, Ridic pe cersetor, leg unui caine laba rupta, Duc apa-n pumni si-o mangaiere la raniti in lupta.
Pierdutu-mi-au multi solzi - de-argint de-o vreme zalele, S-au indoit de dat pe branci si sarcini salele, Stricat mi-e coiful si pe frunte cate-un strop de sange, Rupt carul, caii scofalciti, si cine trece plange,
Cum pot sa vada ei ce foc imi umple cugetul, Ce cantec bun le-a-nabusit la patimi mugetul, Si ca-n privirea ta de mila, si-azi si de iertare, E dulce rana - slab suisul - piatra nu e tare.
|