Tu esti asa de fara de prihana,
Si atintesti din ochi asa senini,
Ca-n preajma-ti, sufletu-mi, intreg o rana,
I-o revarsare frageda de crini.
Si-asa de desfacuta esti de lume,
Si gandul tau asa strain si dus,
Ca-n preajma-ti, sufletul meu, numai hume,
E tot un freamat alb de aripi, sus.
Tu esti un prag umbrit de manastire, Si ori pe cine deopotriva porti La tot ce-i bine si la dezrobire.
Legat de firea-mi inca idolatra,
Si sa patrund, nevrednic, eu, la porti,
Sed ca un cersetor, trantit pe piatra.
|