| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Cules de vie de Agatha Bacovia Te-au vaduvit de rod culegatorii, Cad grei ciorchinii dulci sub prese, Si singele tau curge purpuriu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Vedenii
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Emanoil Bucuta
|
|||
|
|
|||
| Cand se umple casa ta de luna Cu poteci de raza pana-n cer, Tainice vedenii se aduna In vesmant de fulger si de ger. Pe subt arc si bolti de curcubeie Trece ca un abur fara rost, Si incet s-alege si se-ncheie In fapturi de umbra, care-au fost Din nemarginirea lor albastra Se coboara-n lung alai de vis Si ca pe o poarta prin fereastra Navalesc iatacul tau inchis. Vin calari pe caii de zapada, Slab, ca nici un tropot n-auzim, Cavalerii crucii din balada Calatori spre alt Ierusalim. Flutura din flamuri de matase Prinse-n lanci inalte peste ei, Parca i-ar urma pe cai retrase Stol neistovit de porumbei. Intra prin cetatile pagane, Le aprind si pleaca iar, plangand; Tot mai departat in fund ramane Zidul sfintei lor cetati din gand! inzaoati in alb, cu coif de stele, Ei privesc din ochii suferinzi Si deodata ies din cercevele Si s-afunda-n lungile oglinzi. Numai ca un bucium geme-n urma Din atata pulbere, si-apoi, Buciumul in zvon de vant se curma, Pulberea-n gonit de val puhoi. Se izbesc in tarmi crestati, de gheata, Vechi corabii cu catarg de-argint Si deschid piezise panze-n ceata Pentru ratacirea lui Per Gynt. Sus pe punti, plangand in palme plansu-si, Aplecati pe fugatorul duh, Stau cautatori de sine insusi intr-o gluga verde de vazduh. Sau rasar in blani latoase regii Dusi spre-Apus de dorul altei vieti, Cu pescarii crancenei Norvegii Chiciura si turturi la lopeti. Trec mereu asa-n bataia lunii Sub ghetari plutind ciopliti si rosi, intr-un cantec ascutit de funii Si in tipete de albatrosi. Dar cand suie-n zare Tara-Noua Cu paduri si piscuri de clestar, Navele se-neaca, rupte-n doua, intr-o spuma de talaz lunar. Si pe-ntinsul tot, lipsit de-o cuta Ca podit cu pietre fara pret, Trece-o pasare necunoscuta Cu smaralde-n crestetul semet. Zboara jos in lenesa nestire, Peste-atat pustiu de ape domn, Si la fiecare falfaire Pierde fulgi de aur si de somn. Cad incet si rar, ca poti sa-i numeri, Si, prin negura ce-n aer pun, Ard mai viu ai aripilor umeri, Ochii mari din pene de paun. Iar acuma capul cu smaralde Se intoarce lin din golul hau Si trimite unde verzi si calde, Pline de chemari spre coltul tau. Domoleste mai mult zborul parca Si asteapta, cautand pierdut, Pasare de dor si vraja, barca La un cheu al cerului tacut. Tu te scoli in tremur de chemare Si pornesti prin noaptea cu vapai, Pana la grumaz cuprins de Mare Si pe singuraticele cai. Lumi cladite dintr-un plans de struna Se boltesc deasupra si te cer, Cand se umple casa ta de luna Cu poteci de raza pana-n cer. |
|||
Pune poezia Vedenii pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |