Emil Botta
Nastere: 15 septembrie 1911, Adjud
Deces: 24 iulie 1977, București
Emil Botta a fost un poet, prozator și actor roman. Este absolvent al Conservatorului de Arta Dramatica din București (1932). Ca actor Emil Botta a fost unul dintre cei mai originali.
S-a nascut la 15 septembrie 1911 in Adjud- Putna. Tatal sau, medicul Theodor Botba, se trage dintr-o familie transilvaneana, cu descendenti ilustri. Facuse studiile la Viena, apoi, persecutat pentru vederile sale inaintate, este obligat sa paraseasca Transilvania, stabilindu-se la Adjud ca medic al cailor ferate. Mama viitorului poet este originara din Corsica, familia ei ramanand in Moldova in 1872. Dupa stingerea din viata a tatalui, in 1921, Aglaia Botba devine directoare a orfelinatului de langa Campulung Muscel.
Emil Botta urmeaza scoala primara si cursurile liceale la Adjud si Cluj. Rupe legaturile cu familia la 15 ani, fiind un timp functionar al Institutului de Statistica din Bucuresti. Concomitent cu slujba, viitorul poet da curs pasiunii sale pentru teatru, urmand, in acelasi timp, intre 1929 si 1932, cursurile Conservatorului de Arta Dramatica din Bucuresti. in iunie 1929 debuteaza in celebra revista "Bilete de papagal, cu poezia Strofa ultima. De acum inainte va colabora sustinut cu poezie, proza, publicistica pe teme diverse la revistele vremii: " Universul literar, " Gandirea "Facla, "Rampa, "Ulise, "Vremea, sau "Romania literara condusa de Liviu Rebreanu. Atractia catre actorie se va finaliza in incheierea Conservatorului si semnarea unui contract de angajare la "Compania 13 + 1 condusa de G. M. Zamfirescu, unde joaca si primele roluri.
Marele poet nu va putea fi disociat niciodata de cealalta jumatate a existentei sale; tot atat de mare actor, va interpreta de-a lungul carierei sale roluri de referinta in piese precum Suferintele tanarului Werther de Goethe, ingerul a vestit pe Maria de Claudel, Asta-seara se joaca fara piesa de Luigi Pirandello, Revizorul de Gogol, Strigoii si Hedda Gabler de Ibsen, Unchiul Vanea de Cehov, Regele Lear, Othello «Romeo si Julieta de Shakespeare, Napasta de Ion Luca Caragiale sau Seringa de Tudor Argbezi.
Activitatea de poet se va concretiza in aparitia, in 1937, a primului sau volum de poezii, intunecatul April, care este incununat de Fundatiile Regale cu Premiul Scriitorilor Tineri. Publica apoi sustinut in revista " Universul literar, poezii care vor constitui in mare parte continutul celui de-al doilea volum al sau, Pe-o gura de rai (1943)- De acum Emil Botta aproape va abandona activitatea literara, dedican-du-se din ce in ce mai mult rampei, care-i aduce o a doua meritata consacrare. Dupa 1966 poetul isi reia activitatea literara, publicand in acest an culegerea retrospectiva Poezii, cu modificari notabile fata de volumele anterioare. Colaboreaza din nou la revistele vremii: "Romania literara, "Luceafarul, " Viata Romaneasca, "Arges, "Tomis, "Steaua. in 1971 primeste Premiul "Mihai Eminescupentru Poezie al Academiei Romane. in anul 1975 moare mama sa. Cu mult inainte, in 1958, isi pierduse si fratele, poetul Dan Botta, a carui moarte il afectase de asemenea foarte mult. Suferintele ii vor agrava boala de inima si ne va parasi, in urma unui stop cardiac, la 24 iulie 1977.
Poetului i se confera cu asiduitate doua constante pentru creatia sa, aparent oponentiale: filiatii nenumarate cu vocile poetice distincte din poezia universala a epocii, ca si caracterul original al poeziei sale. Cautand neaparat filiatiile, vom simti in lirica lui Emil Botta apropierea de romantismul german, francez si englez, de asemenea de expresionismul german cu care poetul este, intr-un fel, contemporan. Trimiterile se fac catre Tristan Corbiere sau Gerard de Nerval, Georg Trakl, Else lasker-Schuller si multi altii. In fond, poate ft vorba de un principiu al formelor si formulelor poetice comunicate, ceea ce si justifica afirmatia ca, avand consonante cu poezia moderna a vremii, poetul se integreaza ei fara a-si pierde prin aceasta originalitatea. Apoi, influenta actorului asupra poeziei confera acesteia noi valente. Vocea poetica se dedubleaza, foloseste o masca impersonala sub care se ascunde, textul poetic devine un amalgam unic si inconfundabil. Criticul literar Doina Uricariu nota ca " respira in poeziile lui Emil Botta un soi de primitivism superrafinat care amesteca groaza, extazul, grotescul si tandretea, sarcasmul si inocenta, si ca poetul "are o imensa putere de iluzionare si de ipostaziere halucinatorie. Cultiva o poezie in care ecourile livresti sunt nu numai depistabile, ci si exprimate, intr-un contact liric neasteptat si, deci, proaspat. Versul sau este tragic si ludic, cosmic si teluric, real si fantastic, dionisiac si apolinico-uranic, dandu-ne masura intreaga a candorii si a suferintei. Este in mod incontestabil, intr-o insusire neierarbizanta, cel de-al patrulea "B al liricii noastre interbelice: Bacovia, Blaga, Ion Barbu, Emil Botta, dupa cum a demonstrat criticul literar Doina Uricariu, valoroasa exegeta a creatiei poetului.
Volume de versuri:
Intunecatul April, Bucuresti, F.P.L.A., 1937;
Pe-o gura de rai, Bucuresti, Editura Nationala Gh. Mecu, 1943;
Poezii, editie retrospectiva, Bucuresti, E.P.L., 1966;
Versuri, editie retrospectiva, Bucuresti, Editura Eminescu, 1971;
Poeme (cu inedite), Bucuresti, Editura Albatros, 1974 (colectia "Cele mai frumoase poezii);
Un dor fara satiu. Bucuresti, Editura Eminescu, 1976;
Un dor fara satiu, editie retrospectiva, Bucuresti, Editura Minerva, 1991.
Post ludum a aparut in volumul intunecatul April, Bucuresti, Editura Fundatiilor
Regale, 1937.
Un dor fara satiu a aparut in volumul Pe-o gura de rai, Bucuresti, Editura
Nationala Gh. Mecu, 1943.
Comentariu la o viata pierduta a aparut in volumul Pe-o gura de rai, 1943. Tanguioase, crengile a aparut in volumul Pe-o gura de rai, 1943-Poetul si lumea lui a aparut in volumul Pe-o gura de rai, 1943-incheierea coloanei a aparut in volumul Versuri, Bucuresti, Editura Eminescu,
1971.
Glin a aparut in volumul Un dor fara satiu, Bucuresti, Editura Eminescu, 1976.
Aprecieri critice
"Poetul tanjea inca din intunecatul April dupa ceva imprecis, se simtea manat de imbolduri tulburi, nedeslusite. () «Numele meu e dorinta» -scria Emil Botta, definindu-si nelinistea chinuitoare care-l impingea sa urmareasca somnambulic fantasmele reveriilor sale. in Pe-o gura de rai, acelasi impuls himeric ia o forma devastatoare, incendiaza fiinta si o mistuie. Sublimitatea padurii si a noptii romantice are o forta magnetica extraordinara, care-l atrage pe poet catre un centru tainic al neantizarii incandescente. E supliciul voluptuos, marturisit acum de Emil Botta, lasand la o parte orice poza, cu o sinceritate patetica zguduitoare."
(Ov. S. Crohmalniceanu - Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, voi. II, Editura Minerva, Bucuresti, 1974, p. 555.
"Padurea devine astfel insusi taramul poeziei, asa cum o concepe Emil Botta, ca pe imparatia umbrelor parelnice si a ingenuitatii infantile pierdute, unde reveria lenesa cunoaste deliciul fiorului thanatic. () Betia romantica pune imediat in miscare un sir de simboluri carora numai ea are facultatea sa le dea viata, facand din padure templul singuratatii, noptii, visului si mortii."
(Ov. S. Crohmalniceanu - Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, voi. II, Editura Minerva, Bucuresti, 1974, pp. 549, 551) (C. M.)
Citeste si:
|
|
