Steaua era pe sfarsite,
stingerea sunase si ea,
cerurile deschise cantau.
Ce stiau despre stingere
cerurile,
ce stiau
de lacrimi amare ?
Ce stie Primavara
de lacramioare ?
Si fiind obligat
la spelunca din vale,
am spus cuvinte,
am spus injurii,
arn cuvantat cuvantari
despre dezolare,
blasfemii, blasfemii,
despre femeia Pierzare.
Si cerurile deschise cantau.
Se uita la el, e tot muieratic,
isi striga iubirile
si ce galagioase
iubirile sale.
Oh, iubiri,
sarmane iubiri,
in a plangerii vale,
in spelunca
prea plina de jale !
Si vine timp crud
si dulce pedeapsa.
Vine un chip fara chip,
vine o voce fara voce,
un sunet fara sunet,
vine o fata fara fata,
vine canalia cea luminoasa,
cu aripi mii.
Si ce tesatura,
ce scriere cuneiforma,
ce misterioasa,
ce tepi de arici
in fluturare hidoasa !
Nu ma lupt cu tine
ca Iacob cu ingerul,
nu ma cosi, nu ma secera,
nu ma cheama Iacob,
sunt altcineva.
Fapturile visului meu
sunt preacurate,
mainile mele sunt obosite,
la piept asezate.
A sunat stingerea
si se lasa liniste, liniste.
Si numai cristali
si doar minerale
in spelunca din vale.
|