Dulciule, ascunsule-n tacere, pamante, pamante, vere, fa-te cristalin, si mortii tai vedea-i-as ca florile-n vai.
Geme frunza ! Vai, geme ea.
Si cade vesteda, cade frunza.
Ah, Orfeu al codrului verde,
spune-mi cantecul. Mi-e dor a ma pierde.
Ah, se scutur tineri anii mei, in baltoaca lunei, palidei. Mlstuindu-ma cu sarut salciu, altissima luna ! Fa sa nu mai fiu !
Sfasiati-ma odata, dulci vedenii ; iata corbii, furii mei, muntenii ! Toamna e ! Asupra-mi se abate, bruma ei ma bate greu, ma bate.
|