Maica jale, maicuta,
regina a noptilor melc,
de ce pier tineretile, clare cantaretele,
cand, in cezarice valuri cernita,
de frunte-mi senina te-apropii?
Simt racoarea mutei, a maicutei, a gropii!
Parasitu-m-au visul, voiosia, padurile,
uitatu-m-au ceruri si ape sihastre
si tremuratele prietene astre
Ah, maica, sicriu pregateste,
asterne de moarte masurile,
faclieri si steaguri si alaiuri tocmeste.
Ah, totu-i tacere,
si zidul uitarii tot creste si creste
Nu-i nimeni in jur, nu e nime,
nici unda nu bate, nici undele stime.
|