Rara ploaie cadea.
Era o ploaie
de o calitate rara, va spun,
fina, ultra fina,
de o rara transparenta,
de un aer usor trist,
de un imens rafinament.
Glin, glin,
ploaia rara cadea.
Poate cad tot asa
cristalele de Boemia.
Si ele au acest son cristalin,
glin, glin,
intrand in pamant,
la imparat de pamant,
la Greul Pamantului.
Si viermii
de o stralucire vascoasa,
viermii
care au dat de marul cel bun,
glin, glin
suna a lor cantilena, va spun.
Si fulgerul cade asa,
incrucisand sabia.
Si clipa daca mai trece
ca un soare sumbru
voi asfinti,
vai de mine, mort voi mai fi,
fara amintire, fara istorie,
in castelul meu interior
dezbracat de glorie,
in padurea
dezbracata de frunze,
cu palid nimb
in intomnarea iluzorie.
imbracati pe cei goi,
rataciti, rataciti
pe stradela cu numele
de ti se face frig.
Este un sacrilegiu
aparitia lor,
a ratacitilor
pe zgribulita stradela
cu schelete calcinate de frig.
Dati-le haine de fier,
dati-le botfori de fier.
Ploaia nu mai suna lin
al sau lamento, glin, glin.
Cade acum
o ploaie de fier,
o ploaie monumentala,
ca un urias giuvaer.
|