Sa ma refugiez in cortul padurii Intunecatul April e pe urmele mele, zornaitoare lanturi taraste si un cutit in maini sa mi-l infiga in coaste.
Cai verzi, purtati-ma repede ca fulgerul,
izbaviti-ma de rau, de harapnicul groazei,
mi s-a facut parul maciuca, pielea e o naframa de sange,
fuga, fuga
prin ploaia de sange, ud leoarca,
doar voi ajunge la sfantul asteapta.
Ia-nia la tine in trib,
ii strig ca din gura de sarpe,
da-mi simbrie amara, amara,
fa-ma calfa de inger, zelosul tau scrib.
N-am defaimat niciodata amurgul si tacerea care sosesc hamesite din pesteri, din grote, dar acum le insult si iara si iara le strig : Vulpilor, vreti sa-mi las pielea pe-aici, amanet ?
Si intunecatul April se face mai subjugator, mai tiranic, acum ma va lua in primire nastrusnicul alai, acum imi va sageta cu o floare umarul Si-mi va porunci laconic : stai.
|