In timp ce sufletele rataceau, am ramas ca statui funerare, vitrege nopti pe malul apei sorbindu-ne privirile amare.
Frumoasa si trista erai! Gloriei tale fost-am cupa, de-argint vasul. Printre rarele trestii, cand luna lucea, eram pasul tau, mersul tau, eram Pasul.
Vino, nu veni, iubito, intre toate aleasa, Vino, nu veni, dulcea mea inserare Pe malul apei sa amurgim, impietriti ca statui funerare.
|