Iesisem din cinematograful acela de la periferie
unde rulase un film mut, tinandu-ne-atat de sfiosi de mana Canta un pian Si cand ne-am oprit in mijlocul strazii si m-ai
intrebat, visatoare, ce am, Uitandu-se tinta unul la altul, deodata, ne-am recunoscut!
Eram (Dumnezeule !) domnul ce tocmai coborase din vechea
cabrioleta, Cu fracul botit si jobenul sub brat, venit ca sa fure
spre seara, Motanul familiei si tu erai, sigur, naiva subreta Ce-l vede si tipa, si el o impusca-ntre sanii bombati,
si-apoi o iubeste-n camara
Si-atunci ne-am dat drumul la maini si-amandoi, pe trotuare, Am luat-o la fuga cuprinsi de-o teribila panica Si-n urma, deasupra grilajelor, carnoase si necrutatoare, Plante gigantice cresteau, ca sa ne traga-napoi, in
Gradina Botanica!
|