Emil Brumaru
Nastere: 1 ianuarie 1939, Bahtnutea- Tighina
Deces:
S-a nascut la 1 ianuarie 1939 in comuna Bahtnutea- Tighina.
Face studii secundare la Iasi, terminate in 1955. Urmeaza Facultatea de Medicina generala din Iasi, pe care o absolva in 1963. Un timp este medic la Dolhasca, de unde le trimite prietenilor scrisori in plicuri cu adresa expeditorului "o rezervatie naturala de ingeri.
Dupa aceea lucreaza in presa ieseana de profil cultural. A debutat in decembrie 1966 in revista "Luceafarul, iar editorial in 1970 cu volumul " Versuri, care a si fost distins cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor.
A colaborat si colaboreaza (nu numai cu poezie) la diferite publicatii: "Luceafarul, "Tribuna, "Arges, "Cronica, "Romania literara, "Echinox, "Steaua etc.
Poezia lui Emil Brumaru constituie un caz aparte, apropiat si totusi diferit de afinii lui contemporani - Leonid Dimov, Marin Sorescu, Gheorgbe Azap, Serban Foarta. Emil Brumaru reuseste, in zona poeziei ironice si fanteziste, sa-si ocupe si conserve un domeniu inconfundabil.
Liricul ne ofera o poezie a intimitatii. " Virtuoz al voluptatii, el exerseaza dezmatul in candoare si ingenuitatea in frivolitate, inaltand orgia senzuala la rang de puritate infantila (Al. Cistelecan). Este un voit ratacit in poezia secolului nostru, cu universul domestic pe care-l ocroteste: bucatariile de vara, magaziile, trenul marfar, camara cu leusteanul si mararul, cu bulionul si sticlele goale, caramida si sfredelul, patefonul si diligenta Este un microcosm al inutilitatii care da fericire posesorului lui. Universul poetic este concentrat catre interior, centripet, vizand redescoperirea actului initiatic care sa indrume spre si sa ocroteasca intimitatea. Aceasta presupune refuzul constient al realului si construirea unei realitati proprii, complice; exista in lirica lui Brumaru un asemenea refuz implicit si care argumenteaza miscarea centripeta a universului sau. Aceasta lume a poetului sta, cum observa criticul literar Al. Cistelecan, sub semnul erosului, a carui zodie guverneaza si ordoneaza. Sub semnul erosului "obiectele jubileaza sau lesina, se-mpurpureaza sau palesc, tremura sau impietresc in functie de fluidul erotic ce le strabate si de rezonanta acestuia.
Maestru al efortului stilistic intr-o epoca in care poezia devine o arta a reconstruirii spatiilor goale din textura lirica, Emil Brumaru dezvolta aparent desuet o orgie a ceremonialului, la care pasim impreuna cu detectivul Arthur, cu Julien Ospitalierul, cu Reparata si cu poetul, cucerind, prin lectura, cateva momente de uitare de sine. "Atitudinea caracteristica e beatitudinea, ambianta cea mai prozaica se transforma, contemplata din unghiul unei erotice inocente, in spatiu paradisiac (Mircea Iorgulescu).
Defaimarea Reparatei, tulburatoarea femeie, cea cu doua suspine laice, cea lesinata de foame si dragoste, cea care si-a agatat indiferenta de un maner al / dulapului indragostit, / calzi inca, transpirati usor de-o fuga gratioasa prin ierburile lungi ale deziluziei, ciorapii de matase tiuitoare, iata intamplarea discursiva extraordinara ce are loc pe intinsele domenii ale rezervatiei naturale de ingeri povestita chiar din lira ingerului Emil Brumaru, supranumit de Leonid Dimov un sef culinar al marilor bucatarii onirice.
Volume de versuri:
Versuri, Bucuresti, Editura Albatros, 1970;
Detectivul Arthur, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970;
Julien Ospitalierul, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1974;
Cantece naive, Bucuresti, Editura Canea. Romaneasca, 1976;
Adio, Robinson Crusoe, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978;
Dulapul indragostit, editie selectiva in colectia "Hyperion, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980;
Ruina unui samovar, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983.
Elegie a aparut in volumul Versuri, Bucuresti, Editura Albatros, 1970. Cantec a aparut in volumul Versuri, Bucuresti, Editura Albatros, 1970. Rugaciunea detectivului Arthur a aparut in volumul Detectivul Arthur, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970.
Balada crinilor care si-au scris frumos a aparut in volumul Cantece naive, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1976.
REFERINTE:
"Ceea ce ne atrage atentia si ne incinta inca de la primul contact cu paginile cartilor sale este marea consideratie aratata unor obiecte cu totul si cu totul neinsemnate, care - dupa cum ne sopteste glasul nostru launtric de oameni in mod irevocabil maturi - nu costa mai nimic si se gasesc pe toate drumurile. Cu aceeasi pasiune si cu aceeasi admiratie cu care alti poeti slavesc luna sau stelele sau diamantele si brocarturile. Emil Brumam cinta sticla de sifon, zaharul cubic, traversa de cale ferata, praful de caramida scobit din zid cu ajutorul unui vechi cutit de bucatarie
ALEX. STEFANESCU
"Intre marii poeti iubitori de ceremonii cu care se inrudeste () Emil Brumam vine cu tipul lui de absenta, cu tipul lui de refuz, cu tipul lui de acceptare, intr-o poezie incetinita cu o mare stiinta a delectarilor calme, intr-o poezie a briciului care taie felia de carne cu atita lentoare si finete rautacioasa, incit carnea incepe sa singereze. Daca exista o familie a marilor amanti inceti (o familie orientala), detectivul Arthur si Julien Ospitalierul fac cu siguranta pane din ea. Gesturile amorurilor lui Julien si ale lui Arthur nu sint nici brutale si nici crude, dar dau senzatia de brutalitate si uneori, rar, de cruzime, din cauza lipsei oricarei precipitari, a lenei savante care prelungeste miscarea cea mai simpla si o face parca fara sfirsit, anormal de lenta, speriind ca un viol.
FLORIN MUGUR
"O generozitate picanta, mici drame de bucatarie reconfortante, elogiul interioarelor in a caror libertate tainica se justifica infinite delicii, dau poemelor o aura de sanatate glumeata. Hedonismul cuminte, bine exersat cu mirosuri apetisante nu ar putea explica farmecul total al acestor poeme. Esentiala mi se pare aici o putere generoasa prin care universul bucatariei devine un fel de «imago mundi».
GEORGE ALBOIU
Aprecieri critice
"Pentru Brumaru, poezia se constituie ca un joc ingenios de provocare a capacitatii de a regiza scene de un marcat senzualism al spatiului domestic, in concurenta cu voluptatea de a conferi «lumii celor care nu cuvanta» o viata lirica plina de secrete delicii estete. Lucrurile, animizate pana la satietate, apar cand marite prin lupa simturilor cazute intr-o excitatie imaginata cu ludica fervoare, cand reduse la dimensiuni liliputane, cu totul in afara obisnuitului, dar in conformitate cu o poetica bine pusa la punct sub aspectul mecanismului de insolitare. Imaginatia disloca realul, captusin-du-l cu gingasii catifelate si cu suavitati prelungite. Coarda mereu solicitata este cea a naivitatii jucate."
(loan Moldovan - Dictionarul esential al scriitorilor romani, coordonata de M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu, Editura Albatros, Bucuresti, 2000)
"Exuberanta sentimentala, trecuta insa printr-un filtru savant, in stare sa refuze aluviunile impure, devine in poezia lui Emil Brumaru sursa unui farmec patrunzator, usor demodat. Dar un poet veritabil i$i poate ingadui orice, chiar si suspiciunea de a fi «demodat»; in realitate, prin cenzura intelectuala si rafinament senzorial, lirismul care emana din versurile sale este de o pronuntata factura moderna, la punctul de incidenta a candorii cu blazarea."
(Lucian Raicu - Critica, forma de viata, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1976)
Citeste si:
|
|
