De ce nu vrei sa-nnebunesti la ora cinci
Dupa-amiaza, cand e-atat de bine,
Si in sufrageriile adanci
Sa faci pe presuri tumbe dulci cu mine ?
M-as milogi-n dulapuri vechi sa-ti pui Rochia moale si, ramasa goala, Ne-am bate cu lichioruri amarui De chimion si menta glaciala.
Iar catre-amurg, far-a mai tine minte Cine suntem, aproape de matasa, ingenunchind pe paturile sfinte, Am da cu sufletele noastre foc la casa !
|