Un inger s-a trezit intr-o amiaza. Era prea grea lumina si-l izbea. Alaturi tremura prelung o vaza indragostita de o catifea.
El si-a-ncaltat usoarele botine, Si-a luat din vis bastonul de parfum, Si-a pus pe-aripi tristeturilc fine Si mainile si-a-nmanusat in fum.
Oglinda-I aurea nedumerita. Era fecior de spuma sau fecioara Ce trebuia din perne moi s-apara Parca prelins, parca cernut prin sita ?
Cine-l iubea in incaperea cruda, Necoapta pentru marea intalnire ? Vibra-ntre lucruri tandru si subtire
Fara sa vada, fara sa auda
Cu nara doar simtea cum langa dansul Un crin durerea pura-si destrama. Si i-ar fi plans alaturi. insa plansul De ochi are nevoie. Nu-i avea
Si-a vrut sa faca-un pas. Oprit de usa, S-a speriat de-asa miresme reci Prin care ti se umplu de cenusa Unghia roz si sufletul cand treci.
Si-a pipait peretii cu sfiala: Oh, porii lor ce-arome risipeau ! Fusese somnul lui oare-o greseala Si-acum odai inchise-l pedepseau ?
Si ingerul trezit intr-o amiaza S-a dezbracat suav si adormind, Din nou, invidiindu-l ca viseaza, Amiezile il luminau pe rand.
|