Semet ca roua, blind ca arpacasul. Viteaz ca fulgul dalb de porumbiel, Inflacarat de fluturi, trist si frel. Sufletul meu nu si-a pierdut curajul.
Ci-mbobocind in fragede capite De patrunjei celesti si crini bufanti, incheie dulce lantul vechei spite A ingerilor la pantofi cu glant.
Si de aceea cu-o sfiala sfinta Pisicile ma iau de dupa git Si, rusinati, prepelicarii cinta La clavecin sa-mi treaca de urit.
|