Acelor ce sufera acuma, Departe de liniste si de somn, Acelor ce nu viseaza, Acelor ce stau paza In noapte, in ceata, in vint, O, cum as vrea sa le cint Cu harfa de aur, cu strune d-argint Si sa le rasara din pamint Al visului minunat Domn.
O, spune-le, spune-le toate :
Ca fericirea va fi a lor,
Ca-n bucurii o sa-nnoate,
Fecioare le vor cinta-n cor,
Portile li se vor deschide, Pernele le vor fi calde,
Trudita lor fata in zimbete o sa li se scalde
Si sufletul lor se va-ntoarce
Cu al pasarii cintec si al cerului nor.
Suferiti, suferiti, suferiti, caci daca Va veti intoarce, al vostru va fi : pamint
si casa, Buzele cele mai dulci de femeie
Va vor fi, pe fruntea rece, fierbinte cheie, Si cea mai alba pine pentru voi se dospeste, Pentru voi asteapta mama, pentru voi copilul
creste,
Pentru voi nimic nu va fi scump, Caci stati paza-n frig, in noapte, Cu ochii umezi, cu slabite soapte, De nor departe, de moarte aproape, Cu lacramile ascunse in ale voastre pleoape.
- Ma gindesc la voi, ne gindim la voi,
Stiu ca va aduceti tot mai des aminte de noi. Nu uitam ca sinteti statui vii in ceata, Stim ca viata voastra este grea de viata. Tot va veti intoarce cu senina fata
Si va vom imbratisa cu umila duiosie.
- Si fiul meu o sa-mi povesteasca mie O noapte-ntreaga, o zi intreaga, poate o viata-
ntreaga Numai mie
|