Am sarutat in piatra un cintec bun si cald. Am dat fiintei moarte caldura gurii mele. Am dat viata pietrei si i-am ucis tacerea, Ea nu mai este piatra, caci cintecu-mi traieste.
Nesimtitoare piatra, simti tu ce este focul Ce a sadit in tine al gurii mele cintec ? Te scutura trezita, caci nu mai poti fi moarta, Caci viata mea-i mai tare decit tacerea ta.
Inchide-n tine glasu-mi si-l vei pastra pe veci. Am sarutat in tine un cintec bun si cald. A vesniciei taina cintarea mea ti-a spart Si te-am ucis pe tine, ce-ai vrut sa ma ucizi.
|