"La noapte ne vor ataca ursii". Cu groaza
in ochi Ne spunea Mitru.
In virful Muntelui, aproape de Dumnezeu, Simtind mirosul parca al stelelor, inchisi intr-o coliba, am venit din Cluj,
Ca sa ne vindecam plaminii ciuruiti de razboi, Sa ne miram in calicea florilor albastre de munte, Sa ne adincim privirea fierbinte in apa de izvor
rece (In care nu si-au spalat niciodata femeile piciorul), Si in casuta de lemn, nu eram
Decit noi trei : eu, prietenul si Mitru. Noi, seladoni, cari ne-am uitat geamantanul
in Paris, Ori poate tineretele noastre
El, Mitru, prost si bun, frumos ca un cires, Zdravan ca un atlet de piatra, ce ne tortureaza
Constiinta anilor nostri de studenti, Adinciti in fundul coridoarelor umede
Si Mitru isi facea cruce. Simti mirosul de vifor, traznetul incepu sa scrie Cu litere de foc povestea nemuririi.
Pasarile mari se ascundeau sub ramurile fagilor
mosnegi, Fugea lumea furnicilor, a fluturilor, a soarecilor
si a tuturor celor mici,
Cerul era sur, murdar de nori, Si coliba tremura ca o femeie batrina, La feresti se adunau stropii de ploaie "Evoe Bacchus Rue de Grenelle. Armand Colin Rachilde Teatrul
din Louvain. Frumoasa Jeanette Parisul ! Parisul! ! !" Si prietenul meu imi stringea miinile si declama
nelinistit : "Am venit in munti, caci ne-a blestemat
razboiul, Cersim aurul diminetii, seva fragilor,
dulceata apoi,
Am cersit ani multi, sanatosi si buni, Si poate la noapte ni se va rasturna teoria De-a fi elevi ai lui Rousseau : retour aux
forets .' Browning-ul ? Nu ne apara impotriva Furtunii si impotriva uriaselor masele de urs, Ce se vor strapezi de oasele noastre"
Si Mitru isi facu necontenit cruce, Numara norii, ori poate numara clipele,
In ochii lui aparu zimbetul fricii, ca pe buzele Mamei ce naste un monstru :
"Ne vor ataca ursii ! O, domnisori, Ne vor ataca ursii".
O, ce chin imbratosarea lor.
(Nu a Laurei lui Petrarca, Soptea prietenul).
Si i se intunecau viorelele din ochi, Pe buze i se albi spuma.
Prost si puternic, Mitru
Se inmuia de plinsul ascuns.
Traznetul culca la pamint fagi si brazi, Tunul ceresc durduia (Sfintul Petru este tunar), Biciul vintului incepu sa are dire de plins. Si in virful muntelui,
Noi, doi, botezati de Rousseau si de Eau de
Cologne-ul doamnei de Stael, Stiingeam miinile bunului si prostului Mitru. Am fost si noi treimea ingrozirii :
"Ne vor ataca la noapte ursii, Si cu trupul nostru isi vor toci ghearele, Vor suge din craniul nostru creierul, Ne vor bea ochii si parul nostru (Pe care l-a mingiiat Madame la Comtesse
de Segur) Se va ciufuli in botul ursilor".
Glontele razboiului ne-a ridicat la munte,
Si ne va cobori falca ursului in pamint.
- Mitruie, Mitrule,
Cu sacuri, ori cu rugaciuni sa ne aparam.
Sa nu ne dam viata scumpa ! Sa nu ne dam viata !
In zorii zilei ne-am trezit Viforul de asta-noapte a disparut ca un vis. Mitru a inceput sa doineasca, Era frumos si tare si bun si prost, Ca un om de prasila.
Eu am inceput sa citesc o carte de Voltaire, Iar prietenul meu isi scoase din buzunari oglinda Si se privi lung. Cu batista isi sterse gura, pe care straluceau, rosii, stropi de singe, margaritare T.B.C.
- Razboiul Dati-ne tineretele !
- Ursii Ursii Ursii !
|