Paris. Paris.
Paris e leaganul tau sfint,
Traiesti intre brate de cocota.
Si ele te-nvata la cint.
Papusa altora in viata,
Iti scurgi zilele-n chef si boli discrete.
Tu din intreaga lume nu vezi altceva
Decit fete
Crierul tau ti-l destrama sampania si grogul,
Si-ti stringe gitul fumul de tigara.
Tu nicicind n-ai inteles strigatul
Acelor ce nu vor sa piara.
Parfumul ti-a otravit suflarea.
Tu nu simtesti mirosul de ogor
Tu, nicicind n-ai vazut a zilei munca,
Tu n-ai vazut sclavi, care asuda-n lunca.
Si n-ai vazut flaminzi, ce mor
Paris. Paris.
Paris e mormintul tau de jele.
El ti-a furat privirea, sa nu mai stii privi la stele.
Pieri intre brate de cocote stoarse de placere
Si moartea ta o plingem in durere
Nu plingem trupul tau, ne plingem soarta cruda, Din care ti s-a dat, ca tu sa prapadesti Averea celor ce asuda
|