I
De departe scriu aceste rinduri, Mama draga, sint batut de ginduri, N-am o clipa ca sa-mi fie buna, Ma omoara inima nebuna !
Intre flori de poezie pline, In o casa-n care nime vine, Eu traiesc si nime nu ma vede, Parasit sint, crede-mi mama, crede !
Zorile ce noptile destrama, Le petrec cu plins si jele, mama ; Vremea trista vine, vremea piere, Cruda suferinta iar ma cere.
Cind voi sti sa-mi pretuiesc o viata ? Cind n-or licari lacrami pe fata ? Cind voi fi scapat de chin si ginduri ? - Cind mi-or pune trupul intre scinduri !
II
Atita viata-n jurul meu Si eu astept sa mor. In jurul meu sint mii de vieti Legate de un dor.
Palpita-n inimi foc ciudat, In brate dor de strins. In pieptu-mi iarna s-a-ncuibat Ochii ma dor de plins.
O, chinuri fara de sfirsit, Va stingeti - ori sa pier. Sa-mi fie visul implinit, Sa ma renasc : mister.
|