Bubi e bolnav si ard ochii lui Cu focul negru al suferintii. ii asuda fruntea, ii clantina dintii Si nu mai raspunde nimanui.
Minutele lui pe sin obosite zac Si parca nici glas nu mai are. Si suferinta lui Bubi este mare, Caci buzele lui (cirese coapte) tac
Trist sta elefantul si maimuta linga dinsul. Si cu ochii vesniciei se uita papusa. Si in noapte deodat' se deschide usa : A intrat, cu mii de diamante, plinsul.
|