Pe soclul marmurei cernite, priveste Budha
maiestos. Pagodele se scalda-n aur - si fisiie drapele
multe. Poporul se inchina lenes, caci rugaciunea
o s-asculte Eternii zei cu ochi de onyx, in miini cu sceptru
de-abanos.
Urezul isi trimite plinsul si tipa lung cocori
batrini Si surle, tobe suna-n vale - sub baldachin dorm
mandarini :
Pe elefantul alb, Printesa, imbratiseaza maci
si crini, Si Printul o urmeaza-n taina cu slugi, cu
lautari si cini.
Braminii isi ridica bratul - poporul se inchina mut, Si Budha ride-n zare-albastra, coroana-i
straluceste oare ? Cintarea tace. Parfumul pacii se-nalta cu o trista floare. A vesniciei poarta neagra in infinit s-a desfacut.
Izvorul vietii de departe tisneste-n singe
si in lapte, Si negre suflete coboara in ginduri negre
peste mare. Si Budha-n marmura cernita inmarmureste
tot mai tare, Si mii de ochi zvicnesc in lacrami, patind cu-argint
frumoasa noapte
|