E intunericul cumplit, nici n-ar incape intuneric
mai mult. Unde-i luna ? a fugit cu vreun amant, cu-o stea ? Si graiul noptii, un grai ciudat de plins, il ascult. Si ma gindesc : cine se gindeste la noaptea mea ?
Toate dorm amortite de-a zilei povara grea,
Si oamenii acum, cum ii simt dormind : sint buni O, cit de fericit as fi sa vad de pe cer cazind
o stea, intunecimea sa nu toarca tot mai negre cununi.
Un zgomot Poate in mormint un nou mort Nu s-a obisnuit sa doarma singur in pamint. Ori poate inima mea, pe care grea de chinuri
o port, Ar vrea sa spuna un cuvint.
|