| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Catre ideal
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Emil Isac
|
|||
|
|
|||
| Sa nu va suparati : e un adagio de toamna, Cum sint cintarile copiilor orfani pe ulitele italiene, Cind trece-un automobil. In blanuri, incalzit de termofor, e poate sufletul celor bogati, In straluciri de briliante, ochii stinsi ai unchilor americani. Sa nu va suparati, ca stam de vorba, Voi cetitori si eu ce spun cuvinte grele, Pietre aruncate in abis, Strigatele celor ucisi, Blestemul mamelor inselate ; Nu pot sa fiu prea blind si dulce, Ca o bomboana oferita de-o fecioara Dupa o menueta, palidului student Ce-si face primul pas al ghetelor de lac Sa nu va suparati. M-am inchis c-un mort in camera mea trista, C-un mort ce doarme in pamint batrin Si nu i-a ramas decit o amintire : o icoana. O, cit a suferit si cit a tusit si s-a luptat, Cu buze vinete de dureri, cu brate slabite de chin, Cu fruntea brazdata de-al gindului minuscul plug. Sa nu va suparati, Ca nu va spun povesti de lacuri si printese, De lebede, de sclavi, de tronuri de matasa, De baluri surde, de risete si tipete de violine Pe care cinta arcusul fericitilor nuntasi, E un adagio de toamna, E mingiierea dc-a ma umili cu plins, E dorul de-a-mi ingenunchea trufia Stramosilor tesuti din umbra. O, a murit un frate, singurul pe care l-am avut, O jumatate a dragostei parintilor mosnegi, S-a dus chemat de stele si de sfinti, De adierea cipresului bizar, Ce-si leagana ramura in vintul noptii negre, Ca dimineata s-o boteze cu-al soarelui singe. Sa nu va suparati : Va spun un necrolog pe care mi l-au scris Ale vesniciei mini tirane, Ce fring catarguri, naruiesc turnuri, rastoarna munti, Ridica apele in luna, ca sa sadeasca viorele ; C-un mort eu stau inchis in casa, A fost un frate bun ca pinea, cuminte ca o carte, Cheltuitor de lacrami multe pe perna asudata, Si nimeni poate n-a stiut ca-i chinuit Copil al lui Hristos, a carui mama a fost Preacurata, Si care este mama noastra a tuturor Sa nu va suparati, Ca-n loc sa va spun de iubiri si cintec, De flori, de cerbi, de primaveri si plimbari in caleasca, Va vorbesc cu cea mai obositoare oboseala : patima, Amintirea unui mort, care in viata. Era al bolii frate si-al gindurilor tovaras, Si niciodata n-a stiut zimbi Ridicind in slava buchet de trandafiri Miresei care i-a sosit din departare, Aducindu-i zodii norocoase in sinu-i alb, In paru-i blond, In dintii de margele. Mi-a murit un frate, singurul intre atitia frati, Care se duc pe calea eternelor taceri. A pornit. Simt ca a pornit sufletu-i uruind, Ca un car impovarat de inimi grele, A pornit la judecata de apoi, Se inclina la soare, Se recomanda Celui-de-Sus, Ducind inapoi mostenirea lui : un creier In care au fost atitea vointe mari, Ineercuind lumile cu gindul lui, Apropiind soarele de izvor, taina de plins, noaptea de dimineata, Mila pentru saraci, ura pentru cei rai, dragostea pentru orfani, S-a dus inapoi de unde a venit : in viata, Stralucindu-si nefiinta in crepuscul, Si mii de flori il saluta, mii de ciocirlii il cinta, Toti mortii invie ca sa-l intimpine mort, Toate portile de argint i se deschid, Si patrunde pretutindeni luminos. Caci pentru mine n-a ramas decit ca o soapta sarutata Pe-un vested crin |
|||
Pune poezia Catre ideal pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |