Stelele sint copiii ce mor parasiti Si pe cei rataciti in nori ii regasiti.
De-aceea alearga sufletul lor neastimparat, Voi sinteti copiii Ceriului-imparat !
In flori infloriti, impietriti in piatra,
Sinteti poate jaratecul stins de pe vatra.
Si cind in noapte ai diavolului cini latra, Sa nu va suparati ca dau in ei cu piatra.
Voi sinteti poate flori, o, cine va cumpara, cine ? O, cit de fericit as fi, sa va pot purta cu mine !
Sinteti stele, ori flori, cine mi-ar putea spune ? Cind izvorul vesnicei taine nu-nceata sa sune !
O, copii care-ati murit uitati de lumea toata, Sufletul vostru este o lebada ce-n lacul albastru
inoata
Lebada isi scutura aripile cind ma vede de bucurie, Sufletul carui copil mi se arata in seara tirzie ?
|