Citi nu te-au cintat, citi nu te-au iubit,
Tu, vesnica vestejire !
Si atitea cu tine-au vestejit !
Aducatoare de ceata si vinturi, de ploi si de jale, Toamna, esti trista doamna,
Ce te plimbi pe-a vesniciei cale.
Duci cintecul si floarea si aduci plinsul padurii,
Esti blestemul urii,
Culoarea ti-o scrii pe buzele murei.
Aducatoare de tristeta si-ndemn de-a ne inchide
in casa, Esti stafia ce sta la masa. Esti zimbetul de suferinta al gurii.
Citi nu te-au cintat, citi nu au murit Cu tine ! Toamna, fii buna cu mine.
|