Copii multi si orfani si flaminzi si palizi
si timizi si tristi Opresc cu miinile lor pe trecatorii strazilor
din Cluj Si domni cu monoclu si doamne cu buze
vopsite cu ruj Ii ameninta de-atitea ori cu politisti.
E vina lor ca sint saraci si foamea ii alunga
pe strazi ? Ca nu ii asteapta pat de matasa si ochiul lor
este atent, Ca nu au de la viata patent, Sa aiba lacrimi in loc de comori si aur in lazi ?
Cersesc si arareori cade in minutele lor ban, Caci cine ar crede ca nu este sport Sa stea copiii in noapte sa le fie tatal mort, Si mama moarta de oftica-nainte cu un an ?
O, fie-va mila de copiii palizi si slabiti, O, credeti in ochii care atita au plins.
O, credeti in focul lor negru si stins De lacrimi Si credeti ca nu mint, ca sint
parasiti!
O, daca nu aveti macar un ban, Lasati-i fara ocara, daca nici o lascaie nu le dati. Caci si ei au, ca voi, surori mici si neputinciosi frati, Si daca sint mici, e mare durerea de-a fi orfan !
Copiii in zdrentele lor,
Copiii flaminzi nu sint vinovati.
Si daca de mila pe orfani nu-i ascultati,
Lasati-i sa plinga cum pling ingerasii in cor.
|