Copiii din Coreea nu mai pling.
Copiii din Coreea nu mai pling
De groaza mortii ce-i pindea la fiecare pas.
Copiii din Coreea au iar al copiilor glas.
Zglobiu si argintiu suna,
Linistita e inima lor buna,
Linistita e inima lor buna.
Au plins atita ca din lacramile lor S-ar fi facut un riu lung si fierbinte, Si uriasi arbori ar fi putut creste din tristele lor
cuvinte.
Si citi ochi, mii de ochi cu stinsa privire, Copiii ucisi care n-au mai putut sa se mire, Mii si mii de copii martiri ai Coreei martire. De ce le-au furat cintecul lor fraged de iubire, Flori gingase fara inflorire ?
Dragi inimi mici, care in Coreea ati ramas,
Fie-va dulce somnul si dulce ca primavara al
vostru glas. Sa cresteti mari ca bradul fara furtuna, Lumea-ntreaga curata, mici coreeni, va doreste
viata buna.
Si nu va ascundeti nici de soare, nici de luna - Blestematele tunuri nu mai suna, Blestematele tunuri nu mai suna.
Alungati fluturi, jucati-va si rideti tot mai mult. O, cum as vrea sa vin intre voi sa va ascult Pe un porumbel alb sa-mi duca scrisoarea l-am rugat Si iertati-ma daca scrisu-mi de lacrimi e patat.
|