Curata noapte, plina de-ntristare, Asculta, draga mea, cum plinge Eu pling, caci nu mai cred in soare, E vestejit-a vietii floare, Si-mi suna-n suflet
A trecerilor vesteda cintare.
Afara vintul, Si stelele nu stiu sa rida. Si luna-nadusita-n ceata hida, Nu lumineaza cu argint, pamintul.
Vai, tot mai stinse-s visurile noastre, Si tot mai neagra geme huma. Sa stim, am blestema acuma Cintarile si zorile albastre Ce ne-au legat de-olalta, La fericire sfinta. Sa fim vislasi pe o nava frinta Ce pe-a durerii mare salta
Sa fim pribegii jelilor intime, Vrajitii unei primaveri,
Cind serile erau ale iubirii seri, Cind nu credeam in adincime.
Azi sintem mortii vietii noastre moarte, Absint, opiu si morfina
Durerea noastra o alina, - Si zorile-s tot mai departe
|