Si mergeti chipuri fericite Lasati-ma sa odihnesc, Cu ochiu-mi rece la lumina Si la viata sa privesc
Ah, uite cum se plinge corbul E singur, poate parasit, Un trist tovaras sot cu mine Pe lume totusi am gasit!
Si valurile-n vadul apei De ce se pling, de ce bocesc ? Si ramurile parca-s negre, Ori doara si ele jelesc ?
Si mistic cinta vintu-n turla Si clopotul abia atins Suspina lung Afara-i iarna De cind visez, ce mult a nins !
Tresar. Si parca vad cum umbla La coltul sobei : zine-n foc Si-a jarului limbute rosii Parca fredoana de noroc
La geamu-mi sloii lungi de gheata Atirna vesel si lucesc -
Suspin, cind vad asa o zare Cind dus pe giriduri o privesc
O, ceriuri ! 'Nalti si plini de mila Ce potoliti durerea-n piept, De ce nu stingeti focu-n inimi Si-n ochiu-mi rece, dar destept ?
De ce nu e eterna iarna In sinul cald si plin de foc ? Ca-n veci sa fie mort amorul Ce-mparte chin si nenoroc ?
Cind raza ultima patrunde La coperisul trist si spart - Eu parca vad cum doua inimi Pe-o vesnicie se despart
Si plinge vintul, parca geme, Bocesc de jale, pling cu el Si ma gindesc la o iubire Si la uitatul tau inel
Acoarde line zboara-n aer Si parca toate pling cu dor, Iubire, Tu ! Esti cel mai dulce Si cel mai sfint, curat izvor.
O, in zadarnic caut in pieptu-mi : E rece, trist si ne-nteles, Si lacramile-mi sint uscate Ce m-au gonit atit de des
Sa fie alta lume asta ? Tresar uimit si turburat, Raspunsul vine far-a crede : Un lung suspin S-am lacramat !
O, tu, cu ochii tai albastri, Cu parul lung si matasos, In care piaptan mi-a fost mina, De care ochiul e setos
Si sinul tau atit de fraged Ce-ndeamna mintea la pacat, Si minile-ti atit de albe, Tu poti sa crezi ca le-am uitat ?
O, nu. De rid, de pling cu jale, De spun amaru-mi lumii-ntregi - E pentru dorul tau ce, draga, Tu bine-l stii, si-l intelegi.
|