| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
In vie de Tudor Vianu Eu vin la tine-n vie : te rog sa ma primesti. Iti voi culege via si-ti voi propti butucii, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Din versurile TRISTE: annie
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Emil Isac
|
|||
|
|
|||
| Contesa sedea pe un scaun de argint. Ochii ei erau albastri. Am baut sampanie multa. Contesa a vrut sa plinga. A poruncit lautarilor sa cinte vesel, caci veselia lautelor stoarce lacrami. Si la masa de aur au cintat tiganii negri, din laute rosii. Strunele straluceau in soare, caci lacrami tremurau pe ele, ori zimbet. Si merele coapte din gradina rasuflau ; parcul verde crinii albi Si am baut sampanie vreo zece pahare ; si lautele au inceput sa cinte. Contesa ofta si eu am cintat : - Sint feciorul popii de la Cluj, mama mea foarte batrina. Biserica de lemn - punea amara. Brazda nu fuge 'dupa plug - doinele triste, caci fetele vin grele acasa, Si in curtea noastra pling sapte dureri. Dureri cresc in nucul batrin si el ne vorbeste de Iancu, Durere curge din izvor - Dureri cresc din flori si in munti dureri se ridica, Caci durerea a facut morti pe mortii nostri. Sint feciorul popii de la Cluj - tata s-a dus cu furtuna, Mai departe s-a dus docit moartea. In biserica de lemn cinta batrine, caci nu creste griul tinar, Si in urma plugului cad mereu plugarii. Pe unul il opreste boala, pe altul femeile rele, pe altul orasul, Si-n brazda licaresc lacramile mele. Oh, durerile, durerile, Contesa, ma omoara. Caci sint feciorul popiii de la Cluj Contesa, Contesa, adesea ma mustra ochii tai, Caci sint atit de frumosi cum hizi numai plugarii pot fi. Adesea, cind vad matasa hainelor tale rosii, Mi-aduc aminte cit de palida e mama. Contesa, Contesa, adesea cind va imbratisez in delir, Mi-aduc aminte de acei pe care ii resping suliti Adesea, cind curge sampania riu pe masa ta, Mi-aduc aminte de acei ce nu mai au lacrami. Contesa sedea pe un scaun de argint. Ochii ei erau albastri. Insera incepu sa numere stelele. Stelele frumoase. Si lautele cintau, cintau Si un ultim adio venise din soare, Cazuse pe strune, Fugi prin sufletul meu, ca o veriga gonita intr-un cavou, Oh, si m-a ars raza muritoare de soare. Oh, raza aceea m-a chemat inapoi I^a mama In ograda Sub nucul batrin Acolo este o banca Mai traieste Anicuta ? Si Contesa numara stelele : doua, trei, zece Mai latra dupa corbi dulaul ? Spune, roza, ce faceti voi acasa, Ma mai cunoasteti si ma mai iubiti ? Se-ntinde seara hora-n jurul casei noastre ? Mai cinta fetele cind moare-o fata mare ? Mai sint copii ce-azvirl' flori rosii dupa necunoscuti ? Contesa porunci sa cinte lautele mai tare. Contesa intelese ca in mine s-a trezit cuvintul Ce-a adormit in sufletu-mi ucis. Contesa intelese ca-n mine vrea sa rida mama Cum numai mama stie sa rida cind sint singur. Contesa intelese ca in mine si-au trimis chemarea florile, Padurile si stincile si morile, Si fetele cu flori de busuioc, mosnegii cu toiag de nunta, Si soarele ce m-a trezit si m^adormise de atitea ori. Contesa porunci lautarilor. Si lautele au inceput sa tipe, Caci strunele lor se luptau cu sufletu-mi. Si am ramas invins. S-a inserat in parc. Doar scaunul de-argint mai lumina Contesa Contesa Lautele Lautele |
|||
Pune poezia Din versurile TRISTE: annie pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |