I
Asa mi s-a poruncit de-un inger cu palos Si cu luminare in mina, sa ma duc in cer. Era o vreme cumplita de ger Si stelele, de frig, palide se facura. Se plimbau suflete negre in aratura.
Si ingerul mi-a spus sa nu scot nici un cuvint
din gura.
Ne duceam cu ingerul pe drumuri lungi
si-ntunecate, Pretutindeni erau case si oase sfarimate. Mirosea a muceda vreme Si auzeam ca-n abisuri adinei noaptea geme
"Unde ne ducem ?" intrebam ingerul si el
raspunse : "Ne ducem sa vedem oile sfinte, tunse, Sa cautam la Dumnezeu - stapinul mare - Loc pentru sufletul pacatos si iertare'".
Cind am ajuns in cer, Dumnezeu sedea pe-un
scaun de aur. il pazea un
Arhanghel. La picioare dormea un
balaur. Si Domnul cetea dintr-o carte. Soptea ingerul : "Acum soarte imparte, Arunca fulgere si vinturi si apa,
Rupe o bucata de duh
Si rasufla sa fie pe pamint vazduh". Sopti ingerul : "Vezi, acolo sfintii gradina mintii
o sapa".
II
II
Cind Dumnezeu ma vazu, clipi una din gene
Poate de ginduri, poate de lene
Si se intreba : ce sa faca din mine,
Munte, mare ori miere de albine,
Sa ma faca lemn ca sa cresc in padure,
Ori sa ma faca a ucigasului sacure ?
- "Ce vreai sa fii, fiule ?" m-a intrebat Dumnezeu Si i-am raspuns : "Eu nu vreau sa fiu decit Ğeuğ".
- "Aceasta nu se poate, socoate
Ce-ar fi daca toate ar raminea neschimbate,
Daca nu ti s-ar deslusi rostul,
Sa ramiie asa cum a fost : fostul ?"
Si ingerul mi-a soptit : "Roaga-l sa te faca pazitor
de stele." Si m-am gindit la dragostele mele.
Dumnezeu mi-a inteles gindul
Si nemairugindu-l,
Mi-a dat un bat de-argint in mina : "Acum sa te duci si sa pazesti o stea pagina.
Sa o pazesti, caci totdeauna pe pamint vrea
sa cada,
Vrea sa auda ce fac cei de jos si vrea sa vada
Ce fac flacaii de care s-a indragostit prosteste.
Vezi de stea si o pazeste !" Sa stiti, voi, care pe lume m-ati cunoscut,
Ca trebuie sa fiu pazitor de stea ce n-are scut.
Si daca va incerca sa fuga dinaintea mea,
Atunci va trebui sa fur, ca s-o pazesc, o alta stea.
"Vreai sa furi stele ?" Mi-a inteles Dumnezeu gindul
Si facu semn balaurului, nemairugindu-l :
"Acest razvratit nici in cer nu-i scapat de singe
Si crede ca aici va putea ride si plinge.
Inghite-l !" Si m-a inghitit fiorosul balaur.
Iar Dumnezeu si-a pus ochelarii de argint
Si a cetit mai departe in scaunul de aur.
|