Un evantai cu dantele, matasa batrina, Si flori moarte, Evantai al miresei moarte, Minile cui o sa te poarte, Cum te-a purtat odata a ei mina ?
Cum si-a ascuns fata si zimbetul cind i-a spus
Cavalerul galante cuvinte.
Cine o sa-i mai minte
Dulci nimicuri sufletului apus ?
Evantai al miresei frumoase. Frumoasa mireasa, Tu esti pentru totdeauna rece. Si degetele tale, zece, Nici nu mai ating, nici nu mai resping.
Parfumul trece.
Balul a trecut. Si uriasa lauta a vietii Care indemna pasul la hora A amortit Si vesteda-i floarea tineretii, A sosit a vesniciei ora.
Si sarut evantaiul si-mi mingii fata. Evantai cu dantele, matase batrina, Minile cui o sa te mai poarte, Cum te-a purtat a ei mina, Evantai al miresei moarte ?
|