Iti dormi visele tale pe perne de vraja Si stelele iti sclipesc ca licurici pe fereastra, Luna e un mar de argint, Noaptea o rasuflare neagra, pe care-o simti
ca pe-o liniste, Si nu te cere chinul intelesului.
Ochi buni, ochi mici, voi nu vedeti in
lume-afara, Privirea voastra se opreste la zimbetul
de mama, Miini albe, miini gingase, voi n-ati ridicat
greutatea cartii, Si n-ati inchis in degetele voastre chemarea si
indemnul condeiului ; O, feciorasul meu, tu, linistit si alb copil,
Cu miinile tale n-ai ridicat inca sabie si bici, Sa lovesti, sa ucizi la comanda,
Cu miinile tale inca n-ai numarat argintii Ce ti se dau pe visuri si dureri. In pasii tai sint amortite tintele
Ce te vor duce la izbinda ori la moarte, Piciorul nu ti-a singerat de spinii drumului, Caci numai raze de soare ti l-au sarutat. Trupsorul tau sfint si virgin legat in fese, O, de-ar raminea in albul lui lacas,
De nu l-ar smulge vintul nemilos in noapte Sa creasca jalea ta ca floarea, Sa-ti creasca zimbetul in ura,
Si visele sa ti se scurga ca borcane, Cazindu-ti sufletul din ele
Ca singur sa ramii cu lacrami.
Tu dormi. Afara lupta-i mare : inabusitii au cazut la tarna, Caci s-au ucis iubindu-se. Asculta cum rasuna valea lumii de strigate Si cite hoituri se leagana in ceata. Cite guri calde pecetluiesc cu blestem pamintul, Vopsind firele de iarba cu singele lor tinar, Cite brate se fring pe grilajul de fier al temnitei, Si se inneaca in abis sufletele albe, dornice de viata. Uruie grele roti, lanturile suna, Pornesc cu vuiet marile sa fringa catarguri, Si pretutindeni jertfa : un suflet, O viata jertfita pe fiecare altar,
Tu dormi.
Fluturi de aur cimpii de matasa riuri de miere ingeri ce filfiie aripi, ca-n teatru.
Tu dormi. Si cintecul mamei este simfonia bizara Ce te leaga de noi. Tu dormi
O, trezirea ta cu mine, Trezirea ta in viata ! Sa fii si tu pindas al rotii mortii, S-astepti iesirea unui numar fericit Din loteria sortii.
Sa te lupti si tu cu sfintii de pe parete, Sa te inchini si tu, cind te-a strins in brate
suferinta Sa te tirasti in genunchi pentru pine, Sa-ti girbovesti spinarea ca sa-ti mistuie placut burta. Sa maimutaresti eterna prostie omeneasca,
Infulecind lacom cozonacul traditiei, Sa lauzi pacatele stramosesti, Si sa fii un coeficient al celor mari, Cu care sa se joace totdeauna : In foc trimes, in santuri aruncat, Cu nopti nedormite, cu par carunt, Trudit sa cazi, asemeni unui dulau riios. Sa fii si tu, ca noi cei multi, Ce am venit trimisi de stele,
Sa gifiim in mocirla afundati. Sa fii si tu om, unul oare are trecut si viitor, Jucator la loterie, nemostenind decit numarul . Sa colinzi si tu in lume Cu cintece, cu vin, cu femeie,
Sa te bata vintul, sa te anda frigul, Sa te oboseasca dealul, sa te adumbreasca
claia de f in, Sa te bucuri cind vezi inmormintarea : ca nu tu
ai murit, Sa te bucuri de portofelul gasit, Sa culegi miezul dupa altii, sa dormi in pat somnul
uitat acolo, Sa fii si tu ca noi, cei ce-am fost si sintem
si vom fi. O, feciorasul meu In intunericul in care te apuc in brate, Si numai dragostea ne incalzeste, - Iti fac eu bine, ca te sarut lung-lung,
cu lacrami, Ori cel mai mare, bun ti l-as da, Daca te-as gitui ?
|