I
Iubirea mea batrina a inflorit din noapte Si a chemat-o-n brate femeia cu clavir. Era iubirea mortii vorbita far' de soapte, Cintata de Lord Byron, uitata de Shakespeare. Iubirea mea de noapte a fost batrina floare Si bratele femeii chemau puterea mea. Simteam ca rugaciunea-mi in patima ei moare, Femeia in delirul cintarilor plingea ; (Shakespeare iubise moartea iubita prin viata, Femeile din Windsor pe Byron l-au ucis !) Eu il purtam pe Heine in palida mea fata. Simteam ca-l port pe Byron in al iubirii vis.
Si cind furtuna vietii spala din mine viata, Femeia pretioasa zacea pe canapea, Si floarea-ndestularii ii vestejise fata,
Era asa de buna, ca-atit era de rea In patul meu dormea poema noptii rele. imbratisari flaminde un suflet sfisiat. Deasupra noastra, albe, nevinovate stele Si trupurile noastre in noapte-au luminat
II
Femeia pretioasa cu pretul vietii mele Si-a cumparat o pofta de-a fi iubita mea. Femeia pretioasa cu cintecele rele,
Din viata mea cea buna facuse viata rea. Cu pretul vietii mele, cu trupul si cu singe, Am invatat ca pofta de-a fi iubit e grea. Femeia pretioasa in mine plinsu-si plinge, Cerindu-si pofta vietii din tineretea mea.
Si tot imi curge somnul, durerea si iubirea, In bratele ei calde comorile-mi dispar Ma caut in viata si nu sint nicairea. Femeia pretioasa m-a inchis in sine, iar
|