Crengile se bateau intre ele, le-a infuriat vintul, Si cadeau frunzele prada certei din pom. Si-n virful de deal ridea cu hohot un brad,
parca era om, Si umplura mii de sageti ide apa pamiretul. Din narile, stincilor porneau aburi de lut
Si riul incepu sa fiarba galben de ura, Fiecare lemn incepu sa aiba gura.
E furtuna Spuneau cerbii in fuga lor. E furtuna Croncaneau corbii in cor. E furtuna Urlau lupii si se ascundeau. Numai in cimitir mortii nimic nu spuneau. O, cum se plictiseau !
|