In nopti tirzii,
Cind florile negre se mira
De luna alba,
Glasuri mii si mii
Pe drumul tacut pornira.
Sint cintecele copiilor ce nu se pot naste.
Caci s-au innecat in sarutari,
De parinti incarcati de pacate.
In nopti tirzii,
Aud plinsuri de copii
Ce-ar fi vrut sa vina pe lume,
Sa aiba ochi si miini si nume,
Sa poata grai,
Sa poata trai.
Si nu pot sa se nasca niciodata, Sufletul nu poate inflori, Inima lor nu poate sa bata.
In nopti tirzii,
Aud glasuri mii si mii
De copii
Ce nu se pot naste, oricat ase fi vrut.
Duh fara lut.
Plutesc suflete neinfaptuite,
Cintece fara trup daruite.
Se vor face blesteme. Caci fiinta lor Pe buzele mamelor Geme ;
Nascatoare nu s-au putut face Sa guste lacramile copiilor, Sa simta imbratisarea bratelor. Sa simta a sarutarilor dulceata.
Mii si mii de suflete de copii Ce totdeauna colinda in ceata, Fara de moarte, fara de viata.
|