I
A murit cineva, alaturi in ograda, S-aduna lumea mortul sa-l vada. Mortul este un copil cu zimbet pe buze, Cu ochii albastri, cu parul balai, Ca un faun tinar ce cinta din nai.
Nu cumva este copilul tristelor Muze ?
Nu este copilul Muzelor, este copilul de strada. Si se-ngrozeste lumea ce-a venit sa-l vada. Si zdrente il infasoara. Si poate nici n-a putut in pat sa moara. O papusa sfirticata stringe subsuoara, Inmormintarea nu va fi parada !
Fratiorii lui imprejuru-i pling si minutele-si sfarma, In curte o cearta, a celor saraci larma. Tatal beat, mama uscata ca un fus, Si numai stelele si sfintii de sus Privesc copilul ce s-a dus.
A murit cineva Flasneta si plinsul se lupta Si mortul in camasuta rupta Parca cu privirea lui blinda se intreaba :
"Oameni buni, de ce nu va vedeti de treaba ?
Copil balan, copil mort inainte de-a creste
la viata. Moartea a scris povestea-i pe ingalbenita-ti fata : Ai murit frumos, caci urit si blestemat ti-a fost
traiul, Si zimbesti, caci auzi cum iti deschide
poarta raiul.
II
Intra in rai, acolo sint la un lec regii si saracii, Acolo cresc flori de aur si catifea sint fluturii,
macii. Lapte curge-n riuri si zahar sint muntii Si copiii poarta cununa de zare-mprejurul
fruntii.
Sfintii slujesc pe Dumnezeu la masa vesnic
plina. Si ingeri frumosi cinta din fermecata violina, Diavolii si sufletele rele nu au aici intrare (Caci se fringe nava pacatului pe-a rasplatirii mare).
A murit cineva, alaturi in ograda, Fulgi de zapada au inceput sa cada. Convoiul va porni indata : la groapa cine te va petrece ? Poate numai dricarul, vreo doi nebuni si vintul rece Si fratiorii tai, toti palizi, toti schilavi, toti zece.
|