A murit fata preotului anglican, suna prelung
clopotul, Convoiul a pornit.
Logodita cu mirele alb al stelelor, in sicriu
albastru, Purtata cu flori si muzica de tineri si urmata de intreg norodul de bunici, Arde parca parcul de focul verde al Sfintului
Iunie, Fata preotului anglican se duce la izvorul vesnic Sa-si spele parul si sa spuna Celui Etern : M-ai chemat sa viu, sa slujesc fecioara, In linistita ta imparatie, Voi arunca raze de soare celor indragostiti, Voi arunca florilor coloare, copiilor le voi
spune povesti, Voi bate prelung in clopot Sa rasune viata mea pe care o dau inapoi : Pamintului, cerului, furtunii si soarelui.
|