La conacul de-odinioara O caleasca nu s-opreste, Si printesa nu coboara, Cersetorul nu cerseste.
Nu stau slugi timizi la poarta Cu privirea aplecata. Poate e stapina moarta, Ori in alte tari plecata.
Dar la geamuri rid copiii Si cintarea e zglobie. Ce s-a intamplat aice ? Ce poate-n conac sa fie ?
Unde-i cirdul de printese ? Nici lautari, nici musafiri, Unde-s cavalerii palizi Cu buchet de trandafiri ?
La conacul de-odinioara O caleasca nu s-opreste, Si stramosii se-nfioara pe pereti inchisi in rama,
Si-ar fugi din pinza moarla.
|