| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
In vie de Tudor Vianu Eu vin la tine-n vie : te rog sa ma primesti. Iti voi culege via si-ti voi propti butucii, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Mamei mele
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Emil Isac
|
|||
|
|
|||
| E-un an de cind ti-ai inchis ochii. Ce mult a nins De-atunci deasupra lumii si cite straluciri s-au stins. Din mine rupta viata : copilul, a inceput cu glasul, Si da cuvint durerii ce n-o intelegea. Copacul a crescut deasupra casei si ramuri multe s-au facut, Si pe carare : multi au venit si multi s-au dus. E-un an de-atunci, De cind te-ai dus in lumea care nu e lume Si poate numai crucea de pe sin e in pamint neinceputa De dintii vremei, care te-a sfarmat. Si trupul tau, suc pentru flori, Si pentru frunze si fire de iarba. Iar sufletu-ti, roind, in jurul soarelui, Ca un flutur urias. O, mama, Te simt acum, cind nu te am, caci nu se sfisia Un fir ce ne-a legat laolalta pe firul vesniciei, Asemeni margaritarelor, Te simt in camera tacuta si incalzeste amintirea ta Peretii umezi de durerea vremii. Si lacramile-ti au ramas aci, mirosul lor sfint E ca iazma, lacrimile tale curate, Aburesc pe buzele mele vinete, Si zimbetul tau a ramas in zimbetul meu Si-l va mosteni copilul nostru. Doar am dat din mina-n mina comorile Lumii. Si nu le vom putea instraina. Te simt, intreaga, caci te-am reinviat Cu gindul - zeul claditor, zamislitor de viata. Te-am reinviat, sa stai aplecata pe umerii mei Si sa-mi soptesti fericirea in urechi : Mama, tu nici n-ai murit, caci nu moare nimeni, Numai bratele se schimba, iubirea aceeasi Leaga, sa nu poata desparti Sufletele, margaritarele de pe firul vesniciei, Care s-a tors din soare, de degetele vremii. O, mama, La noi acasa, doar vezi, e liniste, si pace, Alaturi la masa : batranii si copiii, Aceleasi carti in scrin, acelasi clavir in ungher, Din care noaptea cinta sonata viselor. Afara ninge si s-apropie mos Craciun, Si tacimul tau neatins : scaunul tau te-asteapta, Te-asteptam sa vii si tu, Si cind se vor aprinde luminarile pe brad, Nepotul sa-si plinga mirata bucurie Vazind atitea jucarii. Muntii albi, de-afara, albesc noaptea, Si orga padurii suna a sarbatoare, * sania stralucitoare de argint Care te va duce in ajun, Usile de bronz se deschid toate Sa patrunzi cu binecuvintata si luminoasa amintire, Mama, nemuritoare mama, Mama mea si a tuturor Si, la fereastra, colindele s-aprind infrigurati colindatori, intrati la vin si la piine proaspata, Craciunul Craciunul |
|||
Pune poezia Mamei mele pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |