Graidinarul era voinic barbat Cu palarie mexicana, Si hyacintele dupa ce le-a udat, Bause si el, lung, din cana.
De vorba cu el cind am stat,
imi spunea ca-i este surda fata ; In zadar el cintece dulci i-a dintat, In zadar a intrebat Visurile pe care le-a visat. Gura i-a ramas intotdeauna muta.
Si sadea, tacut si trist, flori pentru tine.
Gradinarul a vorbit cu mine, Cu durerea lui pierduta.
Si stropea gradina Poate si cu lacramile fetei pe veci muta
|